În decorul spectacolului, ochiul întâlneşte doar lucruri şi preţurile lor.
Fă naveta, munceşte, fă naveta, dormi…
Între timp, toată lumea vrea să respire şi nimeni nu poate şi mulţi zic „Vom respira mai încolo”. Iar majoritatea dintre ei nu mor pentru că sunt deja morţi.
Plictiseala e contra-revoluţionară.
Nu dorim o lume unde garanţia de a nu muri de foame aduce cu sine riscul de a muri de plictiseală.
Vrem să trăim.
Nu cerşi după dreptul de a trăi – ia-l.
Într-o societate a spectacolului care a abolit orice fel de aventură, singura aventură care ne mai rămâne e să abolim societatea spectacolului.
Eliberarea umanităţii e totul sau nimic.
Cei care fac o revoluţie doar până la jumate fac doar să-şi sape singuri groapa.
Fără retencuiri, structura e putrezită.
Masochismul în ziua de azi preia forma reformismului.
Să-mi reformaţi mie curu’.
Revoluţia este incredibilă deoarece ea chiar se întâmplă.
Am venit, am văzut, am fost câştigat.
Fugi, camarade, lumea veche e în spatele tău!
Repede!
Doar de am avea destul timp…
În orice caz, fără regrete!
Deja sunt zece zile de fericire.
Trăieşte în moment.
Camarazi, dacă toţi ar face precum noi…
Nu vom cere nimica. Nu vom revendica nimica. Vom lua, ocupa.
Jos cu statul.
Când Adunarea Naţională devine un teatru burghez, toate teatrele burgheze ar trebui transformate în adunări naţionale.[Scris deasupra intrării teatrului Odeon care era ocupat]
Referendumul: fie că votăm da sau nu, ne transformă în fraieri.
Este dureros să ne aplecăm în faţa şefilor noştri; mai stupid decât atât este să-i alegem.
Hai să nu schimbăm şefii, hai să schimbăm viaţa.
Nu mă elibera – am eu grijă de asta.
Nu sunt un servitor al oamenilor (cu atât mai puţin al liderilor auto-aleşi). Să lăsăm oamenii să se slujească singur.
Să abolim societatea de clasă.
Natura nu a creat nici servitori şi nici stăpâni. Nu doresc nici să stăpânesc şi nici să fiu stăpânit.
Vom avea stăpâni buni de îndată ce toată lumea va fi propriul său stăpân.
„În timpul revoluţiei există două tipuri de oameni: cei care o fac şi cei care profită de pe urma ei.” (Napoleon)
Atenţie: carieriştii ambiţioşi pot fi acum deghizaţi drept „progresişti.”
Nu te lăsa tras pe sfoară de politicieni şi demagogia lor jegoasă. Trebuie să ne bazăm pe noi înşine. Socialism fără libertate e precum o cazarmă.
Toată puterea corupe. Puterea absolută corupe absolut.
Vrem structuri care servesc oamenii, nu oameni servind structurile.
Revoluţia nu aparţine comitetelor, este a ta.
Politica e pe străzi.
Baricadaţi străzile, dar deschideţi căile.
Speranţa noastră poate veni doar de la cei fără speranţă.
Un proletar este cineva care nu are nici o putere asupra vieţii lui şi o ştie.
Nu lucra niciodată.
Oamenii care lucrează se plictisesc când nu lucrează. Oamenii care nu lucrează nu se plictisesc niciodată.
Muncitori din toate ţările, bucuraţi-vă!
Şefii au nevoie de tine, tu nu ai nevoie de şefi.
Oprind împreună maşinăriile noastre, noi vom demonstra slăbiciunea acestora.
Ocupaţi fabricile.
Toată puterea consiliilor muncitoreşti (un mânios)
Toată puterea consiliilor mânioase (un muncitor)
Muncitorule: poate că abia ai 25 de ani, dar sindicatul tău datează de mai bine de un secol.
Sindicatele muncitoreşti sunt bordeie.
Te rugăm să păstrezi Partidul Comunist la fel de curat când pleci precum l-ai găsit când ai intrat.
Staliniştilor, copiii voştri sunt cu noi!
Conflictul este originea la tot. (Heraclit)
Dacă trebuie să apelăm la forţă, nu staţi pe garduri.
Fi crud.
Umanitatea nu va fi fericită până când ultimul capitalist va fi spânzurat cu maţele ultimului birocrat.
Când ultimul sociolog va fi spânzurat cu maţele ultimului birocrat, vom mai avea „probleme”?
Pasiunea pentru a distruge e o plăcere creativă. (Bakunin)
Un singur sfârşit de săptămână non-revoluţionar este infint mai sângeros decât o lună de revoluţie totală.
Lacrimile filistinilor sunt nectar pentru zei.
Asta preocupă pe toată lumea.
Suntem români unguri.
Refuzăm să fim mizaţi, îndiplomaţi, licenţiaţi, inventariaţi, înregistraţi, îndoctrinaţi, suburbanizaţi, moralizaţi, bătuţi, telemanipulaţi, gazaţi, rezervaţi.
Cu toţii suntem „indizerabili.”
Trebuie să rămânem „neadaptaţi.”
Pădurea precede omul, deşertul îl urmează.
Sub pietrele de pavaj, plaja
Betonul naşte apatie.
În curând în această locaţie: ruine minunate.
Frumos, sau poate că nu, dar Ohh cât de încântător: viaţa versus supravieţuirea.
„Ţinta mea este să agit şi să tulbur oameni. Nu vând pâine, ci vând drojdie.” (Unamuno)
Conservatorismul este sinonim cu putreziciune şi urâţenie.
Eşti gol.
Vei ajunge să mori de comfort.
Ascunde-te, obiectule!
NU revoluţiei la patru ace.
O revoluţie care ne cere să ne sacrificăm pentru ea este revoluţia tăticului.
Revoluţia încetează din a mai fi în momentul în care solicită abnegaţie.
Perspectiva de a găsi plăcere mâine nu va compensa pentru plictiseala de astăzi.
Când oamenii observă că sunt plictisiţi, se opresc din a mai fi plictisiţi.
Fericirea e o idee nouă.
Trăieşte fără timp mort.
Cei care vorbesc despre revoluţie şi luptă de clasă fără a se referi la realitatea de zi cu zi au un cadavru în gură.
Cultura este o inversie a vieţii.
Poezia e pe străzi.
Cea mai frumoasă sculptură este o piatră de pavaj aruncată în capul unui poliţist.
Arta e moartă, nu consuma cadavrul.
Arta e moartă, să ne eliberăm viaţa de zi cu zi.
Arta e moartă, Godard nu poate schimba asta.
Vibraţii culturale permanente.
Dorim o muzică sălbatică şi efemeră. Propunem o regenerare fundamentală: concerte grevă, adunări de sunet alături de investigaţii colective. Să abolim copyright-ul: structurile de sunet aparţin tuturora.
Anarhia sunt eu.
Revoluţie, te iubesc.
Jos cu abstractul, trăiască efemerul. (Tineretul Marxists-Pesimist)
Nu consumaţi Marx, trăiţi-l.
Să doreşti realitate e tare! Să-ţi realizezi dorinţele tale e şi mai tare!
Practică confundarea dorinţelor cu realitatea.
Declar o stare permanentă de fericire.
Fi realist, cere imposibilul
Toată puterea imaginaţiei.
Cei ce duc lipsă de imaginaţie nu-şi pot imagina ce înseamnă a duce lupsă.
Imaginaţia nu este un cadou, trebuie să fie cucerită. (Breton)
Acţiunea nu trebuie să fie reacţiune, ci creaţie.
Acţiunea ne permite să trecem peste separaţii şi să găsim soluţii.
Exagerarea este începutul inveţiei.
Inamicul mişcării este scepticismul. Tot ce a fost deja realizat vine din dinamism, care vine din spontaneitate.
Uite, ne spontaneizăm.
„Trebuie să posezi haos în interiorul tău spre a da naştere unei stele dansatoare.” (Nietzsche)
Şansele trebuiesc explorate sistematic.
Alcoolul ucide. Ia LSD.
Descheie-ţi mintea la fel de des precum zbori.
„Fiecare perspectivă a lucrurilor care nu este stranie, este falsă.” (Valery)
Viaţa e altundeva.
Uită tot ce ai fost învăţat. Începe prin a visa.
Formaţi comitete visătoare.
Îndrăzneşte! Acest cuvânt conţine toată politica momentului prezent. (Saint-Just)
Sculaţi, voi oropsiţi ai universităţii.
Studenţii sunt fraieri.
Susceptabilitatea studentului la recrutarea sa drept militant pentru orice cauză este o demonstraţie suficientă a impotenţei sale reale.
Profesorilor, ne faceţi să îmbătrânim.
Violează-ţi alma materul.
Cum ar fi dacă am da foc UBB-ului?
Profesorilor, sunt la fel de senili precum cultura voastră, modernismul vostru nu e nimic altceva decât modernizarea poliţiei.
Refuzăm rolul care ne-a fost asumat: nu dorim să fim dresaţi drept câini ai poliţiei.
Nu vrem să fim câinii de pază sau sslugile capitalismului.
Examenele = servitudine, promovare socială, societate ierarhică.
Când eşti examinat, răspunde cu întrebări.
Insoleţa este noua armă revoluţionară.
Fiecare învăţător a fost învăţat, toată lumea învăţată învaţă pe alţii.
M-am gândit că stagnarea putrezeşte.
A pune la îndoială societatea în care „trăieşti”, trebuie prima oară să fi capabil să te pui singur la îndoială.
Să luăm revoluţia în serios, dar nu te lua pe tine în serios.
Pereţii au urechi. Urechile tale au pereţi.
A face revoluţie înseamnă de asemenea ruperea propriilor noastre lanţuri interioare.
Un poliţist doarme în fiecare dintre noi. Trebuie să-l omorâm.
Izgoneşte poliţistul din mintea ta.
Religia este ultimul contrariat.
Nici Dumnezei nici stăpân.
Dacă Dumnezeu ar exista ar fi necesar să-l abolim.
Îţi vine să crezi că unii oameni încă mai sunt creştini?
Jos cu canalia din Nazaret.
Cum poţi gândi liber în umbra unei biserici?
Vrem un loc unde să urinăm, nu un loc unde să ne rugăm.
Îl suspectez pe Dumnezeu ca fiind un intelectual de stânga.
Burghezia nu are nici o altă plăcere decât să înjosească toate plăcerile.
A trece prin mişcare omoară emoţiile.
Luptă împotriva fixaţiilor emoţionale care ne paralizează potenţialurile. (Comitetul Femeilor Căii către Eliberare)
Constrângerile impuse plăcerii incită plăcerea de a trăi fără constrângeri.
Cu cât iubesc mai mult, cu atât vreau mai mult să fac o revoluţie. Cu cât fac mai multă revoluţie, cu atât vreau mai mult vreau să fac dragoste.
SEX: E bun, zice Mao, atâta vreme cât nu faci prea des.
Camarazi, 5 ore de somn pe zi sunt indispensabile: avem nevoie de voi pentru revoluţie.
Îmbrăţişează iubirea fără a lăsa garda jos.
Te iubesc!!! Off, spune-o cu pietre de pavaj!!!
Intru în pietrele de pavaj.
Orgasm total.
Camarazi, oamenii fac dragoste în sălile de curs, nu doar pe dealuri.
Femeile revoluţionare sunt mult mai frumoase.
Zelda, te iubesc! Jos cu munca!
Cei tineri fac dragoste, cei bătrâni fac gesturi obscene.
Cine vorbeşte despre iubire distruge iubirea.
Jos cu societatea consumeristă.
Cu cât consumi mai mult, cu atât trăieşti mai puţin.
Mărfurile sunt opiumul oamenilor.
Să ardem mărfurile.
Nu poţi cumpăra fericire. Fură!
Eşti un consumator sau un participant?
A fi liber în 2014 înseamnă să participi.
Eu particip. Tu participi. El participă. Noi participăm. Ei profită.
Epoca de aur a fost epoca când aurul nu domnea.
„Cauza tuturor războaielor, răzmeriţelor şi injustiţiilor este existenţa proprietăţii.” (Sf. Augustin)
Fericirea e când spânzuri proprietarul.
Milionarilor din toată lumea, uniţi-vă! Vântul se schimbă.
Economia e rănită – sper să moară!
Cât de trist să iubeşti banii.
Şi tu poţi fura.
Să abolim alienarea.
Obedienţa începe cu conştiinţa; conştiinţa începe cu dizobedienţa.
În primul rând, nu te supune; apoi scrie pe pereţi. (Legea din 10 mai 1968)
Nu-mi place să scriu pe pereţi.
Scrie peste tot.
Înainte să scri, învaţă să gândeşti.
Nu ştiu cum să scriu dar aş vrea să spun lucruri frumoase şi nu ştiu cum.
Nu am timp să scriu!!!
Am ceva de spus dar nu ştiu ce.
Libertatea este dreptul la tăcere.
Trăiasc comunicarea, jos cu telecomunicaţia!
Tu, camarade, cel de care nu ştiam înainte de tumult, tu, cel care eşti sugrumat, înfricat, sufocat – vino, vorbeşte cu noi.
Vorbeşte cu vecinii tăi.
Strigă.
Crează.
Uită-te în faţa ta!!!
Ajută cu curăţenia, aici nu există femei de servici.
Revoluţia este o INIŢIATIVĂ.
Oratoria este contra-revoluţionară.
Camarazi, opriţi-vă din aplaudat, spectacolul este peste tot.
Nu te lăsa prins în spectacolul opoziţiei. Opune-te spectacolului.
Jos cu societatea spectacolului ca marfă.
Jos cu jurnaliştii şi toţi cei care răspund la ei.
Doar adevărul e revoluţionar.
Nu este permisă interzicerea.
Libertatea este crima care conţine toate crimele. Este cea mai importantă armă a noastră.
Libertăţile altora le extind pe ale mele la infinit.
Nici o libertate inamicilor libertăţii.
Eliberaţi-ne camarazii.
Deschideţi porţile azilelor, închisorilor şi a altor facultăţi.
Deschide geamurile inimii tale.
La dracu cu limitele.
Nu mai poţi dormi în linişte din momentul în care ţi-ai deschis ochii în mod subit.
Viitorul va conţine doar ceea ce punem noi în el.