Mizeria vieţii de student

Considerată în aspectele ei Economice,

Intelectuale, Psihologice, Sexuale şi în special

Politice, împreună cu o modestă propunere pentru

a scăpa de ea prin rezistență

de către membrii Colectivului negru

1.A face ceea ce e ruşinos şi mai de ruşine, făcându-l public

Putem afirma cu destulă siguranţă că studentul este în mod universal cea mai demnă de dispreţ creatură din România, în afară de poliţist, de politician şi de preot. Însă motivele pentru care el este dispreţuit sunt deseori motive false ce reflectă ideologia dominantă, pe când motivele pentru care este dispreţuit în mod just, dintr-un punct de vedere revoluţionar, rămân reprimate şi ascunse. Partizanii falsei opoziţii sunt conştienţi de aceste lipsuri – lipsuri ce ei înşişi le au – însă ei îşi maschează dispreţul printr-o admiraţie superioară faţă de studenţi. Intelectualii impotenţi întră în extaz când vine vorba de ”mişcarea studenţilor”, iar organizaţiile birocratice în declin (de la partidele aşa-numite ”de stânga” la organizaţiile studenţeşti) s-au întrecut cu gelozie în a-şi manifesta ”sprijinul moral şi material”. Vă vom arăta motivele din spatele acestei griji în ce priveşte studentul şi modul în care ele pornesc din realitatea dominantă a capitalismului omniprezent. Ne vom folosi acest text pentru a le denunţa unul câte unul: suprimarea alienării (depersonalizării) urmează cu necesitate aceeaşi cale ca şi alienarea.

Până acum analizele şi studiile privitoare la viaţa studentului au ignorat esenţialul. Nici una dintre ele nu trece mai departe de punctul de vedere al specializărilor academice (psihologie, sociologie, economie), şi astfel rămân în mod fundamental eronate. Fourier a expus de mult această ”miopie metodică” în a trata întrebări fundamentale fără a le corela cu societatea modernă ca un întreg. Totul este spus despre această societate în afară de ce este ea cu adevărat: o societate dominată de mărfuri şi de spectacole.

Spectacularizarea obiectificării operată de capitalismul modern alocă tuturor un rol specific într-o stare generalizată a pasivității. Studentul nu face excepţie de la această regulă. Al său e rolul provizoriu, o simplă repetiţie pentru adevăratul rol ca element de conservare a funcţionării sistemului mărfurilor. A fi student e o formă de iniţiere.

(Continued)

He accepted everything. The past was alterable. The past

never had been altered. Oceania was at war with Eastasia.

Oceania had always been at war with Eastasia.

George Orwell, 1984

Foarte mulţi oameni care po(pu)lează teritoriul ocupat de statul român manifestă tendinţe isterice. Iar unii dau chiar în paranoia. Pentru foarte mulţi dintre aceştia, situaţia a devenit una patologică, chiar genetică, fiind transmisă din părinte-n copil. O isterie generalizată motivată în general de o normalizare a conspiraţiilor (în genere, de ordin pseudo-istoric), a incapacităţii de a găsi anumite repere solide şi reale de care să se agaţe, a fricii şi a resemnării şi de inexistenţa dorinţei de asumare a unei gândiri critice.

O mare parte din societatea contemporană suferă de amnezie disociativă. Majoritatea oamenilor şi-au uitat trecutul şi poziţia actuală, astfel încât îşi recrează vieţile pe baza unor fapte inexistente sau exagerate, în orice caz irelevante. Protocronismul este unul dintre căile alese de aceşti bravi bolnavi ai societăţii. Iar dacă nu e protocronism, este nepăsare, şi alte forme fascistoide mai apropiate de momentul actual.

(Continued)